Ianuarie (Gerar)
Luna ianuarie este marcată de câteva sărbători mari: Anul Nou, Sfântul Vasile, Bobotează, Sfântul Ioan, Sfinții Trei Ierarhi. Anul Nou se serbează la trecerea dintre ani, când flăcăii colindă în ceată (colind cu măști animaliere, Frumoșii, Malanca, colindul cu scripca). În prima zi a anului e rândul copiilor la semănat simbolic, cu valoare augurală, menit să aducă prosperitate și sănătate gospodăriei colindate.
Ajunul Bobotezei (Iordanul) – 5 ianuarie, Boboteaza – 6 ianuarie și Sfântul Ioan – 7 ianuarie, reprezintă un ciclu cu care se încheie sărbătorile de iarnă. Ajunul Bobotezei este o zi de ajunare (post negru) ținută cu sfințenie de femei pentru sănătatea familiei, sporul casei, căsătoria fetelor (care se străduiau să își afle ursitul). În Ajunul Bobotezei se colindă casele vestind Botezul Domnului (Iordanul). Preotul era întâmpinat cu lumânare aprinsă și fuior de cânepă sau in, pe care gospodina îl așeza după cruce. Fuiorul era dăruit preotului, pentru ca femeia să aibă spor la tors și țesut și în credința că, la Bobotează, atunci când se sfințește agheasma mare, la scufundarea crucii, atâtea suflete ies din iad, câte fire are fuiorul. De aceea, gospodina se îngrijea să pregătească un fuior bogat.
La Bobotează se sfințesc toate izvoarele pământului. Preotul sfințește afară, la crucea de gheață, Agheasma Mare, care se bea de către toți creștinii timp de 9 zile. Pentru sfințirea agheasmei, femeile așază paie, pe care preotul să stea cu picioarele, când slujește. După slujbă, paiele sunt luate acasă pentru a fi așezate în cuibarele cloștelor și în ieslea vitelor, în credința că vor scoate pui mulți și vor avea vite sănătoase și mănoase. Cu agheasmă mare oamenii stropesc (botează) grădinile și, neapărat, vitele. În ținutul huțănesc al Bucovinei, la Bobotează se fac cruci mici de draniță, care sunt duse la sfințirea agheasmei, apoi așezate la ușile și ferestrele casei, grajdului, la fântâni și izvoare, pentru a le proteja.
Sfântul Ioan este zi de mare praznic, acum sărbătorindu-se toți ce poartă acest nume sau unul înrudit.
În trecut, sătenii ce aveau animale, ciobanii în mod obligatoriu, țineau cu sfințenie și alte sărbători mai mici, precum Sânpetru de iarnă – 16 ianuarie, mijlocul iernii, ținut pentru paza turmelor, întrucât Sfântul Petru este considerat patronul lupilor și a altor sălbăticiuni, deci le poate stăpâni să nu strice vitele și turmele. Circovii de iarnă -17/18 ianuarie, marchează miezul iernii pastorale, acestea fiind sărbători dedicate naturii și animalelor. Filipii de iarnă – 30 ianuarie/2 februarie, sunt ținuți mai cu seamă în casele de ciobani și în gospodăriile în care sunt animale, pentru ca acestea să fie protejate de atacul lupilor. În trecut, ziua Sfântul Grigorie Teologul, se ținea pentru ferirea de ologeală.
